(Română)

Povestea dureroasa a unui Navigator

Cu 1 an de zile in urma, mai exact pe 27 Februarie 2018 primeam intr-o seara detaliile de zbor pentru a pleca in voiaj. In Constanta zapada era mare, autostrazile inclusiv A2 erau inchise de cateva zile. Asteptam de ceva timp sa plec in voiaj si nu puteam renunta tocmai acum din cauza zapezilor. Nicio masina nu circula intre Constanta si Bucursti, eram cu degetul pe F5 sperand ca autostrada sau alte drumuri sa fie deszapezite. Degeaba.

Singura speranta era trenul. Am sunat la taxi, pentru ca masina o aveam inzapezita in parcare, si am plecat la gara. Mi-am luat bilet pentru a 2-a zi la ora 9 dar nu-mi garanta nimeni ca trenul va pleca spre Bucuresti. Culmea, acela a fost singurul tren care a plecat spre  Bucuresti in ziua respectiva. Pe drum am intrat in vorba cu o doamna si asa am aflat ca amandoi mergem spre Otopeni. Ne-am pus de acord sa luam impreuna un taxi din gara spre Otopeni. Pe tren era caldura, intarziere a avut doar 20 de minute desi ningea viscolit si zapada acoperea sinele. Am ajuns in Gara Bucuresti si acolo au sarit toti pe noi “Sefu, taxi?”. Am primit oferte de la 70 la 150 Ron dar noi stiam ca mai mult de 30 nu poate fi. Am zarit un batranel care astepta clienti in taxi si ne-am dus la el. Ne-a zis ca pana la Aeroport nu poate fi mai mult de 30 Ron si ne-am urcat la el. Pe drum, vazand cum ceilalti trag de noi sa-i luam pe ei, care mai de care cu superoferte la taxi, batranelul ne-a intrebat cat ne cereau indivizii. I-am spus “ofertele” si din hoti si nenorociti nu i-a scos. Am ajuns la Otopeni, cursa a fost 33 Ron si am zis sa-i platesc omului 40 Ron. Din nenorocit si nesimtit nu m-a scos ca vezi doamne a facut o cursa atat de lunga pentru un bacsis de doar 7 Ron. Mai ca nici nu voia sa-i ia si am inceput sa ma rog de el sa primeasca bacsis-ul.

Am ajuns la Otopeni, eram bucuros ca de aici totul va fi bine. Aveam un zbor spre Paris dupa care un alt zbor spre Copenhaga. Intre zboruri aveam doar 1 ora si 50 de minute ceea ce parea sa fie suficient insa cand am vazut ca primul zbor are deja o intarziere la decolare de 20 de minute m-am panicat putin sperand sa nu mai fie o alta. Ramanea o ora si jumatate. Am plecat spre Paris, am ajuns cu bine, am plecat cu bine si ajuns cu bine la Copenhaga. Eu, ca bagajul se pierduse la Paris. Am ajuns la vapor, fara bagaj, fara haine, fara nimic. Doar actele si laptopul. Aveam promisiuni de la agent ca se rezolva si a 2-a zi la pranz primesc bagajul. Aveam si o varianta de back-up, sa ies in oras sa-mi cumpar cateva haine la schimb si ce mai aveam nevoie cu cateva ore inainte sa iesim din port. S-a facut a 2-a zi si bagajul nu venea. Am contactat singur compania aeriana, bagajul nu fusese gasit, defapt nici cautat, le-am zis ca e urgent ca pleaca vaporul din port si am acolo actele, i-am pus putin la treaba si l-au gasit, l-au trimis dupa inca 1 zi in Copenhaga. Verificam tot timpul locatia bagajului pe site la ei. Noroc ca a mai intarziat vaporul 2 zile in port si am reusit sa primesc bagajul.

Au fost 5-6 zile de stres maxim, nemancat la timp, mancarea de tip “ceva sa fie la stomac” si fara vitamine, multe cafele pentru a compensa stresul.

La munca am inceput in forta, aveam probleme cu incarcarea de unde si intarzierea de 2 zile, mecanic secund fiind bagi continuu pana pui totul la punct si incepe incarcarea, fiecare ora conteaza. Apoi am plecat din port, speram sa am timp sa ma odihnesc. Dupa 2-3 ore de manevra am avut timp doar sa-mi desfac bagajul pentru ca am inceput manevra de ancorare pentru bunkeraj. Bunkeraj 7 ore, secundul mecanic e stand-by in compartimentul masina. Apoi manevra si am plecat spre Statele Unite. Bucurie mare, urmeaza 10 zile mai lejere, munca de la 08 pana la 17. N-am apucat sa ma bucur pentru ca mergeam spre o zona calda iar compresoarele de aer conditionat tocmai se stricasera inainte sa ajung la vapor si trebuie facut macar unul dintre cele 2. Dupa cateva zile s-a rezolvat problema.

Intr-o seara ma relaxam la un dus fierbinte cand am simtit o mica iritatie pe spate sub coaste. Am obervat 2-3 cosuri unul langa celalalt si nu le-am bagat in seama. A 2-a zi au mai aparut 2-3 si s-a inrosit zona. M-am speriat putin, am facut poza si m-am dus la comandant. I-am trimis poza, i-am spus cum le-am observat si a trimis email la doctor. Intr-o ora a venit verdictul: Zona Zoster. Cauze? Stres, oboseala, lipsa de vitamine! Tratament 1 saptamana cu pastile din 4 in 4 ore si crema aplicata local. Fara baie. Dupa 1-2 zile au inceput dureri, la inceput mici dupa care insuportabile. Orice miscare faceam simteam junghiuri de parca rasucea cineva cutitul in mine. Email inapoi la doctor, raspuns: durerile sunt normale la aceasta boala, mi-a prescris calmante cat e nevoie (Ipuprofen si tramadol). Pentru ca e o boala virala, comandantul si seful mecanic au vrut sa ma trimita acasa. Initial am fost impotriva pentru ca aveam putin peste 1 saptamana la bord, apoi dupa ce am citit pe internet despre Zona Zoster ca durerea poate persista chiar si 1 an de zile am zis pas, plec acasa! M-au trimis la doctor in SUA cu gandul sa ma trimita acasa, doctorul in schimb mi-a dat 3 zile de repaus la pat, apoi munci usoare pana la recuperare pentru ca altfel nu trece durerea. Durerile erau de la ceafa si pana la genunghi, toata partea dreapta durea la fiecare miscare facuta. Ma concentram sa nu ma misc prea tare, nu ma mai interesa nimic in jurul meu, doar sa-mi controlez miscarile.

La vapor nu le-a pasat ca din 2 in 2 ore luam pastile. Ori tratament, ori calmant, ori vitamine, ori pansamente pentru stomac si ficat. Dimineata la ora 08:00 desi doctorul mi-a recomandat repaus la pat eram sunat sa vin la meeting. La meeting seful ma intreba daca pot sa merg la munca, daca nu va trebui sa-mi faca el treaba. O zicea mai mult ca o acuza decat ca fiind o intrebare. Desi durerea s-a diminuat dupa alte 3-4 zile de “repaus la pat prin masina”, ea a persistat timp de alte 3 saptamani.

Cu acel sef mecanic am mai lucrat de 3-4 ori si de fiecare data ne-am inteles foarte bine. In acel contract, timp de 1 luna jumate cat am lucrat impreuna, a fost de 3 ori in sala motoarelor. Era ceva normal la el. Prima data cand am pornit compresorul de aer conditionat pe care l-am reparat, a 2-a oara a facut o inspectie de safety si a 3-a oara cand a plecat acasa, eu schimbam injectoarele de la principal si a venit sa-si ia ramas bun. Mereu imi facea evaluarea intermediara cand pleca acasa si mi-o arata, de data asta nu. L-am rugat pe noul sef mecanic sa o caute sa mi-o arate pentru ca banuiam ceva. Si banuielile mele s-au adeverit. A fost cea mai slaba evaluare pe care am primit-o de cand lucram cu el. “trebuie supravegheat mereu”, “nu e muncitor”, “trebuie indrumat”. Nu mi-a venit sa cred ceea ce vad (desi mai lucrasem cu el, n-am mai primit o asa evaluare), eu stiind prin ce dureri si chinuri am trecut in toata aceasta perioada.

Am vrut sa-i trimit mesaj pe facebook pentru ca tineam legatura si sa-i spun ca nu e normal, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-mi fac treaba bine desi nu eram 100% apt. N-am facut-o, i-am respectat decizia desi stiam ca e gresita. Ori nu si-a dat seama de situatie, ori a fost deranjat ca n-am plecat acasa. Am vrut sa plec acasa pentru ca stiam faptul ca nu voi putea face fata asteptarilor si fara un om apt la vapor se simte treaba asta si ceilalti membri din echipaj trebuie sa preia din sarcini, dar nu eu am decis ci doctorul. Initial se stabilise ca treiarul mecanic care avea si acte de secund sa-mi ia locul cand ma trimite doctorul acasa. Seful mecanic nu a vrut sa anunte compania pentru a-mi aranja schimb, era o intelegere intre Seful mecanic si mecanicul 3 care erau de aceeasi natie, diferita de a mea. Probabil situatia aceasta a facut sa primesc o evaluare slaba la mijlocul contractului.

Pana la urma mi-am dus contractul la bun sfarsit, evaluarea de la final a fost foarte buna, am ajuns cu bine acasa la familia mea care tot timpul a fost langa mine in acea perioada grea, cu sfaturi, ganduri si vorbe bune. Viata de Navigator nu e usoara, treci prin momente grele, situatii nefavorabile, dar toate astea sunt greu de inteles din afara. Trebuie sa fi acolo, sa le traiesti pe propria piele pentru a putea sa le intelegi!

Pentru cine nu a avut niciodata Zona Zoster, va zic Doamne fereste! Puteti cauta pe internet ceea ce inseamna dar nu veti simtii niciodata durerile citind. Ca un sfat: luati vitamine tot timpul la vapor! Aveti nevoie tot timpul de ele!

Pentru a va abona la urmatoarele articole o puteti face AICI.

Daca v-a placut povestea asteptam comentariile voastre sau ne puteti da like/share. Multumim!

Ne gasiti si pe:

Instagram – Viata de Navigator
Facebook – Viata de Navigator
YouTube – Vlogul Vaporeanului

(Visited 1,846 times, 1 visits today)
Like or Share?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.