(Română)

Povestea dureroasa a unui Navigator

Cu 1 an de zile in urma, mai exact pe 27 Februarie 2018 primeam intr-o seara detaliile de zbor pentru a pleca in voiaj. In Constanta zapada era mare, autostrazile inclusiv A2 erau inchise de cateva zile. Asteptam de ceva timp sa plec in voiaj si nu puteam renunta tocmai acum din cauza zapezilor. Nicio masina nu circula intre Constanta si Bucursti, eram cu degetul pe F5 sperand ca autostrada sau alte drumuri sa fie deszapezite. Degeaba.

Singura speranta era trenul. Am sunat la taxi, pentru ca masina o aveam inzapezita in parcare, si am plecat la gara. Mi-am luat bilet pentru a 2-a zi la ora 9 dar nu-mi garanta nimeni ca trenul va pleca spre Bucuresti. Culmea, acela a fost singurul tren care a plecat spre  Bucuresti in ziua respectiva. Pe drum am intrat in vorba cu o doamna si asa am aflat ca amandoi mergem spre Otopeni. Ne-am pus de acord sa luam impreuna un taxi din gara spre Otopeni. Pe tren era caldura, intarziere a avut doar 20 de minute desi ningea viscolit si zapada acoperea sinele. Am ajuns in Gara Bucuresti si acolo au sarit toti pe noi “Sefu, taxi?”. Am primit oferte de la 70 la 150 Ron dar noi stiam ca mai mult de 30 nu poate fi. Am zarit un batranel care astepta clienti in taxi si ne-am dus la el. Ne-a zis ca pana la Aeroport nu poate fi mai mult de 30 Ron si ne-am urcat la el. Pe drum, vazand cum ceilalti trag de noi sa-i luam pe ei, care mai de care cu superoferte la taxi, batranelul ne-a intrebat cat ne cereau indivizii. I-am spus “ofertele” si din hoti si nenorociti nu i-a scos. Am ajuns la Otopeni, cursa a fost 33 Ron si am zis sa-i platesc omului 40 Ron. Din nenorocit si nesimtit nu m-a scos ca vezi doamne a facut o cursa atat de lunga pentru un bacsis de doar 7 Ron. Mai ca nici nu voia sa-i ia si am inceput sa ma rog de el sa primeasca bacsis-ul.

Am ajuns la Otopeni, eram bucuros ca de aici totul va fi bine. Aveam un zbor spre Paris dupa care un alt zbor spre Copenhaga. Intre zboruri aveam doar 1 ora si 50 de minute ceea ce parea sa fie suficient insa cand am vazut ca primul zbor are deja o intarziere la decolare de 20 de minute m-am panicat putin sperand sa nu mai fie o alta. Ramanea o ora si jumatate. Am plecat spre Paris, am ajuns cu bine, am plecat cu bine si ajuns cu bine la Copenhaga. Eu, ca bagajul se pierduse la Paris. Am ajuns la vapor, fara bagaj, fara haine, fara nimic. Doar actele si laptopul. Aveam promisiuni de la agent ca se rezolva si a 2-a zi la pranz primesc bagajul. Aveam si o varianta de back-up, sa ies in oras sa-mi cumpar cateva haine la schimb si ce mai aveam nevoie cu cateva ore inainte sa iesim din port. S-a facut a 2-a zi si bagajul nu venea. Am contactat singur compania aeriana, bagajul nu fusese gasit, defapt nici cautat, le-am zis ca e urgent ca pleaca vaporul din port si am acolo actele, i-am pus putin la treaba si l-au gasit, l-au trimis dupa inca 1 zi in Copenhaga. Verificam tot timpul locatia bagajului pe site la ei. Noroc ca a mai intarziat vaporul 2 zile in port si am reusit sa primesc bagajul.

Au fost 5-6 zile de stres maxim, nemancat la timp, mancarea de tip “ceva sa fie la stomac” si fara vitamine, multe cafele pentru a compensa stresul.

La munca am inceput in forta, aveam probleme cu incarcarea de unde si intarzierea de 2 zile, mecanic secund fiind bagi continuu pana pui totul la punct si incepe incarcarea, fiecare ora conteaza. Apoi am plecat din port, speram sa am timp sa ma odihnesc. Dupa 2-3 ore de manevra am avut timp doar sa-mi desfac bagajul pentru ca am inceput manevra de ancorare pentru bunkeraj. Bunkeraj 7 ore, secundul mecanic e stand-by in compartimentul masina. Apoi manevra si am plecat spre Statele Unite. Bucurie mare, urmeaza 10 zile mai lejere, munca de la 08 pana la 17. N-am apucat sa ma bucur pentru ca mergeam spre o zona calda iar compresoarele de aer conditionat tocmai se stricasera inainte sa ajung la vapor si trebuie facut macar unul dintre cele 2. Dupa cateva zile s-a rezolvat problema.

Intr-o seara ma relaxam la un dus fierbinte cand am simtit o mica iritatie pe spate sub coaste. Am obervat 2-3 cosuri unul langa celalalt si nu le-am bagat in seama. A 2-a zi au mai aparut 2-3 si s-a inrosit zona. M-am speriat putin, am facut poza si m-am dus la comandant. I-am trimis poza, i-am spus cum le-am observat si a trimis email la doctor. Intr-o ora a venit verdictul: Zona Zoster. Cauze? Stres, oboseala, lipsa de vitamine! Tratament 1 saptamana cu pastile din 4 in 4 ore si crema aplicata local. Fara baie. Dupa 1-2 zile au inceput dureri, la inceput mici dupa care insuportabile. Orice miscare faceam simteam junghiuri de parca rasucea cineva cutitul in mine. Email inapoi la doctor, raspuns: durerile sunt normale la aceasta boala, mi-a prescris calmante cat e nevoie (Ipuprofen si tramadol). Pentru ca e o boala virala, comandantul si seful mecanic au vrut sa ma trimita acasa. Initial am fost impotriva pentru ca aveam putin peste 1 saptamana la bord, apoi dupa ce am citit pe internet despre Zona Zoster ca durerea poate persista chiar si 1 an de zile am zis pas, plec acasa! M-au trimis la doctor in SUA cu gandul sa ma trimita acasa, doctorul in schimb mi-a dat 3 zile de repaus la pat, apoi munci usoare pana la recuperare pentru ca altfel nu trece durerea. Durerile erau de la ceafa si pana la genunghi, toata partea dreapta durea la fiecare miscare facuta. Ma concentram sa nu ma misc prea tare, nu ma mai interesa nimic in jurul meu, doar sa-mi controlez miscarile.

La vapor nu le-a pasat ca din 2 in 2 ore luam pastile. Ori tratament, ori calmant, ori vitamine, ori pansamente pentru stomac si ficat. Dimineata la ora 08:00 desi doctorul mi-a recomandat repaus la pat eram sunat sa vin la meeting. La meeting seful ma intreba daca pot sa merg la munca, daca nu va trebui sa-mi faca el treaba. O zicea mai mult ca o acuza decat ca fiind o intrebare. Desi durerea s-a diminuat dupa alte 3-4 zile de “repaus la pat prin masina”, ea a persistat timp de alte 3 saptamani.

Cu acel sef mecanic am mai lucrat de 3-4 ori si de fiecare data ne-am inteles foarte bine. In acel contract, timp de 1 luna jumate cat am lucrat impreuna, a fost de 3 ori in sala motoarelor. Era ceva normal la el. Prima data cand am pornit compresorul de aer conditionat pe care l-am reparat, a 2-a oara a facut o inspectie de safety si a 3-a oara cand a plecat acasa, eu schimbam injectoarele de la principal si a venit sa-si ia ramas bun. Mereu imi facea evaluarea intermediara cand pleca acasa si mi-o arata, de data asta nu. L-am rugat pe noul sef mecanic sa o caute sa mi-o arate pentru ca banuiam ceva. Si banuielile mele s-au adeverit. A fost cea mai slaba evaluare pe care am primit-o de cand lucram cu el. “trebuie supravegheat mereu”, “nu e muncitor”, “trebuie indrumat”. Nu mi-a venit sa cred ceea ce vad (desi mai lucrasem cu el, n-am mai primit o asa evaluare), eu stiind prin ce dureri si chinuri am trecut in toata aceasta perioada.

Am vrut sa-i trimit mesaj pe facebook pentru ca tineam legatura si sa-i spun ca nu e normal, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-mi fac treaba bine desi nu eram 100% apt. N-am facut-o, i-am respectat decizia desi stiam ca e gresita. Ori nu si-a dat seama de situatie, ori a fost deranjat ca n-am plecat acasa. Am vrut sa plec acasa pentru ca stiam faptul ca nu voi putea face fata asteptarilor si fara un om apt la vapor se simte treaba asta si ceilalti membri din echipaj trebuie sa preia din sarcini, dar nu eu am decis ci doctorul. Initial se stabilise ca treiarul mecanic care avea si acte de secund sa-mi ia locul cand ma trimite doctorul acasa. Seful mecanic nu a vrut sa anunte compania pentru a-mi aranja schimb, era o intelegere intre Seful mecanic si mecanicul 3 care erau de aceeasi natie, diferita de a mea. Probabil situatia aceasta a facut sa primesc o evaluare slaba la mijlocul contractului.

Pana la urma mi-am dus contractul la bun sfarsit, evaluarea de la final a fost foarte buna, am ajuns cu bine acasa la familia mea care tot timpul a fost langa mine in acea perioada grea, cu sfaturi, ganduri si vorbe bune. Viata de Navigator nu e usoara, treci prin momente grele, situatii nefavorabile, dar toate astea sunt greu de inteles din afara. Trebuie sa fi acolo, sa le traiesti pe propria piele pentru a putea sa le intelegi!

Pentru cine nu a avut niciodata Zona Zoster, va zic Doamne fereste! Puteti cauta pe internet ceea ce inseamna dar nu veti simtii niciodata durerile citind. Ca un sfat: luati vitamine tot timpul la vapor! Aveti nevoie tot timpul de ele!

Pentru a va abona la urmatoarele articole o puteti face AICI.

Daca v-a placut povestea asteptam comentariile voastre sau ne puteti da like/share. Multumim!

Ne gasiti si pe:

Instagram – Viata de Navigator
Facebook – Viata de Navigator
YouTube – Vlogul Vaporeanului

Like or Share?

(Română)

Sfaturi uniforma navigatori

M-am confruntat si eu perioada asta ca tot navigatoru’ cu treburi din astea minore, gen de unde imi iau camasa cu epoleti, ce fel de camasa, de unde imi iau epoletii, ce fel de epoleti,etc si zic hai sa impartasesc cu voi treaba asta, poate totusi voi ajuta pe viitor pe cineva. Tin sa precizez ca nu fac publicitate nimanui, pur si simplu imi spun parerea.

De cateva contracte tot semnam un fel de angajament cu firma la care lucrez ca iau uniforma cu mine la vapor. Si o luam, doar ca uniforma era compusa din pantofi, pantalon si camasa fara epoleti. Am tot schimbat functia in ultima perioada, mai exact 3 functii in 4 contracte si n-aveam nici timp, nici chef si nici vreo motivatie sa-mi cumpar epoletii pentru un singur voiaj. Dar acum pentru aprox. 2 ani voi avea nevoie de aceeasi epoleti, asa ca am zis sa-mi completez uniforma si cu epoletii.

Dar sa va zic prima data de camasa.
Aveam camasa dar suport pentru epoleti, asa ca trebuia sa o schimb. M-am uitat in sifonier, aveam cateva camasi, unele chiar frumoase, multe albe. Mi-a sarit una in ochi, alba, slim, maneci scurte si putin albastru la maneci. Superba, zic asta o sa fie camasa mea la uniforma. Nu avea suport pentru epoleti dar ce conteaza cat timp avem croitori prin tot orasul? Am pus-o deoparte si am intrat pe goagal, am scris toate combinatiile posibile intre “epoleti” si “uniforma navigatori”. Peste tot aparea pe primul loc “Ema service”.

Epoletii.
Am pus pe GPS Ema service si am ajuns acolo in cateva minute. Pentru cine nu stie, la Dacia e o straduta care duce spre o scoala si undeva pe acolo scrie Ema Service. Parchez si ma duc la Ema service. Pe usa scria ca intrarea se face la usa urmatoare. La usa urmatoare mai erau 3 usi din care 2 erau inchise, una era deschisa si intru. Acolo 2 doamne.

– Buna ziua-buna ziua, vreau si eu epoleti pentru secund masina. Cate linii? zice o doamna.
– pff, zic buna intrebare! Cred ca 3 doamna, aveti?
– Astea sunt de Chief Mate! zice doamna
– Zic bingo! Asa e si la secund masina. Acum problema e daca aveti pentru noi astia de la masina?
– Pai sunt la fel, punte-masina ce conteaza?
– ok, imi aratati cum arata?
– Poftim, 80 RON va rog!
– Multumesc dar nu vreau din astea asa simple, 3 linii cusute si asta-i tot?
– Asa avem, asa dam la toata lumea. Avem si contracte cu unele firme si asa le dam noi.

Le-am inapoiat frumos, am multumit, scuze pentru deranj si am plecat. Chiar aratau urat doar 3 linii simple, am zis ca mai bine nu port epoleti decat asa. Ma asteptam sa fie cat de cat o diferenta intre punte si masina.

Am intrat iar pe goagal, pe facebuci si am cautat iar. Am gasit undeva o poza misto, 2 linii plus o elice, zic asta-i frate! Din asta vreau si eu dar cu 3 linii. Cand la descriere ma duce la unu “mapa navigatorului” pe site. Dau click dar nu merge pagina cu epoletii aia de 3-ar. Ma gandeam ca avea si el o pereche de cand era 3-ar si i-a vandut intre timp. Zic hai sa ii dau mesaj poate e secund si imi zice de unde pot sa gasesc din aia cu elice. Imi raspunde ca are de vanzare la el la magazin (magazin cu mape? Ce afacere mai e si asta?). Dau o fuga la magazin si nu-mi vine sa cred. Omu’ avea epoleti pentru orice functie, la punte nu mai stiu exact ce era langa liniile alea (parca o ancora!?) dar la mecanici pentru toate functiile exista o elice. Zic perfect, dau pe asta si 100 RON daca dincolo era 80 fara elice. M-a uimit cand mi-a zis pretul, 40 RON!

M-am dus acasa, mi-am luat camasa cu epoletii si m-am dus la Vivo la croitorie. Acolo o doamna foarte de treaba. Cu 20 RON mi-a pus si nasturi mi-a fabricat si suportul pentru epoleti si intr-o ora cat am baut o cafea mi-am luat si camasa cu epoletii prinsi.

Deci sfatul meu: Nu mai cautati camasa pentru epoleti ca sunt si scumpe si urate. Mai bine va cumparati o camasa asa cum va place, maneca scurta sau lunga, slim/large si va duceti la croitor. Iar cu epoletii puteti lua legatura cu baiatul cu mapa navigatorului si va luati si ieftini si de calitate. Da, chiar nu se compara calitatea epoletilor de la el cu cei de la Ema Service, plus ca sunt mai ieftini. Parerea mea e ca trebuie sa-si faca putin publicitate si , sa-si actualizeze site-ul cu epoletii si poate imi da si mie o mapa cadou ca i-am facut reclama! 🙂

Daca v-a placut articolul asteptam comentariile voastre sau ne puteti da like/share. Multumim!

Deasemenea pentru a fi la curent cu ultimele articole va asteptam sa ne dati like si pe facebook pe pagina noastra Viata De Navigator.

Like or Share?

Cu si despre navigatori