Arhive categorie: De la nava

Viața de navigator văzută prin ochii unui cadet: „NU ESTE AȘA CUM SE SPUNE”

Albert Toma, un tânăr cadet la bordul unei nave tip Tanc Petrolier din cadrul companiei Maersk Tankers, a avut plăcerea să ia parte la acest interviu și să ne spună cum se vede Viața de Navigator prin ochii unui cadet la primul său voiaj.

Q: Salut! Spune-ne câteva lucruri despre tine pentru început!
A: Salut! Mă numesc Albert Toma, am 22 de ani și sunt din Fetești, Ialomița. În prezent sunt anul 4 la Universitatea Maritimă din Constanța (UMC), Facultatea de Navigație Transport Maritim și Fluvial, de asemenea sunt la bordul unei nave de tip tanc petrolier, de aproximativ 4 luni. Este primul meu voiaj pe funcția de Cadet Punte în uriașa flotă Maersk Tankers.

Q: Cum au fost primele zile la navă?
A: Sunt constant întrebat de persoane care vor să urmeze același drum: „Cum este acolo?”, „Este greu?”, „Te-ai acomodat?”. Așa că sper să ajut măcar pe cineva prin răspunsurile mele.
Primele zile la navă sigur sunt diferite pentru fiecare dintre noi. Grele, dacă vedem numai partea goală a paharului, privind în urmă constant și gândindu-ne la cei dragi sau ușoare dacă vedem numai partea plină, realizând ce oportunități avem în față. Pentru mine a fost puțin din ambele, dar vorbind câteva ore cu iubita, familia, prietenii, am realizat că e totul bine, că mă susțin și că o să treacă repede perioada asta.

Ce faci prima dată pe o navă: https://youtu.be/pOS5FQ8RuE0

Q: Te-ai acomodat repede?
A: M-am acomodat, mi-am pus lucrurile în cameră și am coborât să cunosc membrii echipajului. Chiar dacă atunci aveam gânduri de genul: „Oare mă voi întelege bine cu ei?”, „Dacă o să fac ceva greșit?”, am ajuns să îi cunosc mai bine și să îmi dau seama că sunt oameni foarte calculați, de treabă și fericiți.

Q: Ce program ai de muncă și ce faci în timpul programului?
A: Programul meu de muncă este stabilit de către Chief Officer, un om foarte carismatic ce face tot posibilul să fie tot timpul acolo când ai nevoie de el și din ce observ îi pasă foarte mult de educația mea. Ziua începe la ora 7 dimineața când mă trezesc, fac un duș și mănânc. La ora 8 are loc tool-box meetingul împreună cu marinarii și Chief Officer-ul în care vorbim despre ce joburi avem de completat în ziua respectivă. Uneori măsor atmosfera din tancuri, alteori fac stencils (lucrul preferat al tuturor cadetilor de la punte) apoi la ora 12 este pauza de masă timp de o ora. La ora 13 merg împreună cu ofițerul 3 să verificăm sau să facem mentenanță LSA (Life Saving Appliances), FFA (Fire Fighting Appliances) care durează în jur de două ore. Apoi sunt liber până la ora 20 când am cart cu ofițerul 3, timp în care învăț cu el diverse lucruri legate de navigație, cum să aplic corect COLREG, Poziția navei cu ajutorul Sextantului, Eroarea Compas și multe altele. Ziua se termină la ora 00:00 când este timpul pentru odihnă.

Sacrificiile Navigatorilor pentru bani: https://youtu.be/ZjBRROHjhYQ

Q: Cum sunt ceilalți colegi? Te ajută când le ceri ajutorul? Fac glume pe seama ta?
A: Auzisem multe zvonuri cum că toți râd de cadet, nu împreună cu el, că este luat peste picior. În cazul meu nu s-a intâmplat. Ne întelegem grozav, suntem ca o familie și mă simt foarte respectat. Unii dintre ei încă îmi spun „Sir” chiar dacă i-am rugat de multe ori să nu o mai facă și le-am explicat că sunt un simplu cadet. Sunt niște oameni foarte prietenoși așa că data viitoare nu voi mai asculta zvonurile. Cel mai bine este să experimentezi fără frică.

Q: E ceva ce nu iți place la navă?
A: Lucrul care imi displace maxim la navă este ruliul. Mi se face rău foarte ușor dar cu o pastilă de obicei se rezolvă.

Q: Ce ți se pare cel mai dificil de înțeles sau cel mai greu lucru pe care trebuie să-l faci la bordul navei?

A: Prima dată la bordul navei, orice lucru cât de mic va părea greu de făcut, dar dacă ești atent la ce îți spun ofițerii, te informezi și înveți, totul o să fie ușor.

Nu există scuză că nu te învață nimeni nimic. Ofițerii sunt acolo pentru tine dar nu îți vor da niciodată totul pe tavă. Trebuie să te descurci, să cauți, să găsești și să înveți. Ăsta e secretul. Orice vrei să știi la bordul navei se află deja la navă. Nu ai nevoie nici măcar de internet. Există manuale atăt fizice căt și virtuale pentru absolut orice. Așa că mai bine îți păstrezi internetul să vorbești cu cei de acasă.

Q: Cum e cu internetul la navă?
A: Eu am 600mb pe zi iar internetul merge oriunde. Acum scriu asta din mijlocul Pacificului, iar apoi probabil mă voi uita pe Netflix la noul sezon din Casa de Papel.

Q: Ce rută aveți și ce marfă transportați?
A: Venim din Texas. Am traversat Canalul Panama și ne îndreptăm spre Asia dar nu avem încă o destinație sigură.

Q: Ai avut ocazia să cobori în porturi sau ești la izolare? 🙂
A: Am avut ocazia să cobor în multe porturi într-un scurt timp. Am fost la muzeul Nasa din Houston, Texas, m-am plimbat pe insula Antigua, Republica Dominicană și desigur, Wallmart 🙂 de unde m-am auto-aprovizionat cu un rând de Doctor Pepper.

VIDEO: Cum petrec Marinarii în Porturi: https://youtu.be/4i85Il-XGZo

Q: Din ce naționalități este format echipajul? Și spune-mi te rog dacă ai observat o atracție/respingere între Români și celelalte naționalități?
A: Echipajul este format din Români, Indieni, Ruși și Filipinezi. Nu am observat niciun fel de respingere între naționalități. Toți par să râdă la același tip de glume, ne uităm împreună la filme și chiar azi am plănuit să jucăm un Counter Strike 1.6 old school între noi. Apropo de asta, o idee foarte bună este să aveți la voi ultimele filme și seriale apărute deoarece ăsta este primul lucru pe care o să il ceară toată lumea de la voi.

Q: Când speri să ajungi acasă?
A: Mai am aproximativ 3 luni de stat în voiaj, iar în legătură cu Coronavirus-ul sunt împăcat, înțeleg situația și dacă o să fiu nevoit să rămân la navă mai mult, pentru mine este ok.

Vezi cum sunt afectați Navigatori de Coronavirus: https://youtu.be/LBuQksF6OD0

Q: Mulțumesc pentru interviu, voiaj bun în continuare și Sign off in time îți doresc! Dacă mai vrei să spui ceva colegilor…
A: Orice se întâmplă pe navă, țineți capul sus și învățați în ritmul vostru. Nimeni nu se așteaptă să știți deja totul când ajungeți la navă. Succes!

Dacă v-a plăcut Interviul așteptăm comentariile voastre sau puteți da like/share. Mulțumim!

Mă găsiți și pe:

Instagram – Viata de Navigator
Facebook – Viata de Navigator
YouTube – Viata de Navigator

➡️➡️➡️ 𝐃𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐭𝐮! ⤵️⤵️⤵️

Povestea dureroasa a unui Navigator

Cu 1 an de zile in urma, mai exact pe 27 Februarie 2018 primeam intr-o seara detaliile de zbor pentru a pleca in voiaj. In Constanta zapada era mare, autostrazile inclusiv A2 erau inchise de cateva zile. Asteptam de ceva timp sa plec in voiaj si nu puteam renunta tocmai acum din cauza zapezilor. Nicio masina nu circula intre Constanta si Bucursti, eram cu degetul pe F5 sperand ca autostrada sau alte drumuri sa fie deszapezite. Degeaba.

Singura speranta era trenul. Am sunat la taxi, pentru ca masina o aveam inzapezita in parcare, si am plecat la gara. Mi-am luat bilet pentru a 2-a zi la ora 9 dar nu-mi garanta nimeni ca trenul va pleca spre Bucuresti. Culmea, acela a fost singurul tren care a plecat spre  Bucuresti in ziua respectiva. Pe drum am intrat in vorba cu o doamna si asa am aflat ca amandoi mergem spre Otopeni. Ne-am pus de acord sa luam impreuna un taxi din gara spre Otopeni. Pe tren era caldura, intarziere a avut doar 20 de minute desi ningea viscolit si zapada acoperea sinele. Am ajuns in Gara Bucuresti si acolo au sarit toti pe noi „Sefu, taxi?”. Am primit oferte de la 70 la 150 Ron dar noi stiam ca mai mult de 30 nu poate fi. Am zarit un batranel care astepta clienti in taxi si ne-am dus la el. Ne-a zis ca pana la Aeroport nu poate fi mai mult de 30 Ron si ne-am urcat la el. Pe drum, vazand cum ceilalti trag de noi sa-i luam pe ei, care mai de care cu superoferte la taxi, batranelul ne-a intrebat cat ne cereau indivizii. I-am spus „ofertele” si din hoti si nenorociti nu i-a scos. Am ajuns la Otopeni, cursa a fost 33 Ron si am zis sa-i platesc omului 40 Ron. Din nenorocit si nesimtit nu m-a scos ca vezi doamne a facut o cursa atat de lunga pentru un bacsis de doar 7 Ron. Mai ca nici nu voia sa-i ia si am inceput sa ma rog de el sa primeasca bacsis-ul.

Am ajuns la Otopeni, eram bucuros ca de aici totul va fi bine. Aveam un zbor spre Paris dupa care un alt zbor spre Copenhaga. Intre zboruri aveam doar 1 ora si 50 de minute ceea ce parea sa fie suficient insa cand am vazut ca primul zbor are deja o intarziere la decolare de 20 de minute m-am panicat putin sperand sa nu mai fie o alta. Ramanea o ora si jumatate. Am plecat spre Paris, am ajuns cu bine, am plecat cu bine si ajuns cu bine la Copenhaga. Eu, ca bagajul se pierduse la Paris. Am ajuns la vapor, fara bagaj, fara haine, fara nimic. Doar actele si laptopul. Aveam promisiuni de la agent ca se rezolva si a 2-a zi la pranz primesc bagajul. Aveam si o varianta de back-up, sa ies in oras sa-mi cumpar cateva haine la schimb si ce mai aveam nevoie cu cateva ore inainte sa iesim din port. S-a facut a 2-a zi si bagajul nu venea. Am contactat singur compania aeriana, bagajul nu fusese gasit, defapt nici cautat, le-am zis ca e urgent ca pleaca vaporul din port si am acolo actele, i-am pus putin la treaba si l-au gasit, l-au trimis dupa inca 1 zi in Copenhaga. Verificam tot timpul locatia bagajului pe site la ei. Noroc ca a mai intarziat vaporul 2 zile in port si am reusit sa primesc bagajul.

Au fost 5-6 zile de stres maxim, nemancat la timp, mancarea de tip „ceva sa fie la stomac” si fara vitamine, multe cafele pentru a compensa stresul.

La munca am inceput in forta, aveam probleme cu incarcarea de unde si intarzierea de 2 zile, mecanic secund fiind bagi continuu pana pui totul la punct si incepe incarcarea, fiecare ora conteaza. Apoi am plecat din port, speram sa am timp sa ma odihnesc. Dupa 2-3 ore de manevra am avut timp doar sa-mi desfac bagajul pentru ca am inceput manevra de ancorare pentru bunkeraj. Bunkeraj 7 ore, secundul mecanic e stand-by in compartimentul masina. Apoi manevra si am plecat spre Statele Unite. Bucurie mare, urmeaza 10 zile mai lejere, munca de la 08 pana la 17. N-am apucat sa ma bucur pentru ca mergeam spre o zona calda iar compresoarele de aer conditionat tocmai se stricasera inainte sa ajung la vapor si trebuie facut macar unul dintre cele 2. Dupa cateva zile s-a rezolvat problema.

Intr-o seara ma relaxam la un dus fierbinte cand am simtit o mica iritatie pe spate sub coaste. Am obervat 2-3 cosuri unul langa celalalt si nu le-am bagat in seama. A 2-a zi au mai aparut 2-3 si s-a inrosit zona. M-am speriat putin, am facut poza si m-am dus la comandant. I-am trimis poza, i-am spus cum le-am observat si a trimis email la doctor. Intr-o ora a venit verdictul: Zona Zoster. Cauze? Stres, oboseala, lipsa de vitamine! Tratament 1 saptamana cu pastile din 4 in 4 ore si crema aplicata local. Fara baie. Dupa 1-2 zile au inceput dureri, la inceput mici dupa care insuportabile. Orice miscare faceam simteam junghiuri de parca rasucea cineva cutitul in mine. Email inapoi la doctor, raspuns: durerile sunt normale la aceasta boala, mi-a prescris calmante cat e nevoie (Ipuprofen si tramadol). Pentru ca e o boala virala, comandantul si seful mecanic au vrut sa ma trimita acasa. Initial am fost impotriva pentru ca aveam putin peste 1 saptamana la bord, apoi dupa ce am citit pe internet despre Zona Zoster ca durerea poate persista chiar si 1 an de zile am zis pas, plec acasa! M-au trimis la doctor in SUA cu gandul sa ma trimita acasa, doctorul in schimb mi-a dat 3 zile de repaus la pat, apoi munci usoare pana la recuperare pentru ca altfel nu trece durerea. Durerile erau de la ceafa si pana la genunghi, toata partea dreapta durea la fiecare miscare facuta. Ma concentram sa nu ma misc prea tare, nu ma mai interesa nimic in jurul meu, doar sa-mi controlez miscarile.

La vapor nu le-a pasat ca din 2 in 2 ore luam pastile. Ori tratament, ori calmant, ori vitamine, ori pansamente pentru stomac si ficat. Dimineata la ora 08:00 desi doctorul mi-a recomandat repaus la pat eram sunat sa vin la meeting. La meeting seful ma intreba daca pot sa merg la munca, daca nu va trebui sa-mi faca el treaba. O zicea mai mult ca o acuza decat ca fiind o intrebare. Desi durerea s-a diminuat dupa alte 3-4 zile de „repaus la pat prin masina”, ea a persistat timp de alte 3 saptamani.

Cu acel sef mecanic am mai lucrat de 3-4 ori si de fiecare data ne-am inteles foarte bine. In acel contract, timp de 1 luna jumate cat am lucrat impreuna, a fost de 3 ori in sala motoarelor. Era ceva normal la el. Prima data cand am pornit compresorul de aer conditionat pe care l-am reparat, a 2-a oara a facut o inspectie de safety si a 3-a oara cand a plecat acasa, eu schimbam injectoarele de la principal si a venit sa-si ia ramas bun. Mereu imi facea evaluarea intermediara cand pleca acasa si mi-o arata, de data asta nu. L-am rugat pe noul sef mecanic sa o caute sa mi-o arate pentru ca banuiam ceva. Si banuielile mele s-au adeverit. A fost cea mai slaba evaluare pe care am primit-o de cand lucram cu el. „trebuie supravegheat mereu”, „nu e muncitor”, „trebuie indrumat”. Nu mi-a venit sa cred ceea ce vad (desi mai lucrasem cu el, n-am mai primit o asa evaluare), eu stiind prin ce dureri si chinuri am trecut in toata aceasta perioada.

Am vrut sa-i trimit mesaj pe facebook pentru ca tineam legatura si sa-i spun ca nu e normal, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-mi fac treaba bine desi nu eram 100% apt. N-am facut-o, i-am respectat decizia desi stiam ca e gresita. Ori nu si-a dat seama de situatie, ori a fost deranjat ca n-am plecat acasa. Am vrut sa plec acasa pentru ca stiam faptul ca nu voi putea face fata asteptarilor si fara un om apt la vapor se simte treaba asta si ceilalti membri din echipaj trebuie sa preia din sarcini, dar nu eu am decis ci doctorul. Initial se stabilise ca treiarul mecanic care avea si acte de secund sa-mi ia locul cand ma trimite doctorul acasa. Seful mecanic nu a vrut sa anunte compania pentru a-mi aranja schimb, era o intelegere intre Seful mecanic si mecanicul 3 care erau de aceeasi natie, diferita de a mea. Probabil situatia aceasta a facut sa primesc o evaluare slaba la mijlocul contractului.

Pana la urma mi-am dus contractul la bun sfarsit, evaluarea de la final a fost foarte buna, am ajuns cu bine acasa la familia mea care tot timpul a fost langa mine in acea perioada grea, cu sfaturi, ganduri si vorbe bune. Viata de Navigator nu e usoara, treci prin momente grele, situatii nefavorabile, dar toate astea sunt greu de inteles din afara. Trebuie sa fi acolo, sa le traiesti pe propria piele pentru a putea sa le intelegi!

Pentru cine nu a avut niciodata Zona Zoster, va zic Doamne fereste! Puteti cauta pe internet ceea ce inseamna dar nu veti simtii niciodata durerile citind. Ca un sfat: luati vitamine tot timpul la vapor! Aveti nevoie tot timpul de ele!

Pentru a va abona la urmatoarele articole o puteti face AICI.

Daca v-a placut povestea asteptam comentariile voastre sau ne puteti da like/share. Multumim!

Ne gasiti si pe:

Instagram – Viata de Navigator
Facebook – Viata de Navigator
YouTube – Vlogul Vaporeanului

➡️➡️➡️ 𝐃𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐭𝐮! ⤵️⤵️⤵️